World Aeropress Championship


World Aeropress Championship

Așa cum ziceam și în postul anterior, Aeropress Championship este o petrecere a iubitorilor de cafea, un eveniment ce aduce împreună pasionați de cafea, pentru a descoperi cele mai bune rețete pentru a prepara un Aeopress. Dar, acum pot spune că e mai mult de atât. Cât mai mult? Păi, să le luăm pe rând.

O destinație

Faptul că în fiecare an concursul se organizează într-un alt loc, o altă țară sau chiar continent, ne ține pe toți în priză, ne face curioși de următoarea destinație. Pentru că totul începe de la această destinație. Anul acesta a fost Sydney, Australia. Tare, mi-am zis. Mă duc la canguri. Spre ruşinea mea, cam asta era în capul meu când am auzit prima dată unde se organizează înfruntarea mondială. După ce m-am mai împretenit niţel cu Google pe subiect, mi-am dat seama că merg într-o lume total diferită de a mea. Una nu doar mult mai scumpă, dar cu ceva mai mult soare şi înmiit mai multe reguli. Spre exemplu, pe plajă NU fumezi unde te trece nevoia tabacică, iar alcool nu îţi iei de la primul non stop. Chiar şi după ce am citit câteva ceasuri bune despre oraş, la faţa locului mi-am dat seama că sunt un soi de Jon Snow văzut de Igrit: You know nothing, Alex Răduca!  Sydney e un oraș cu peste 4 milioane de locuitori, în care mi-am lovit privirea de zgârie norii ce acopereau cerul la ieșirea din metrou, dar cu un aer fresh, ușor de respirat și cu oameni calzi, pregătiți să îți sară în ajutor dacă te vad că ai nevoie.  Nu genul acela de popor ospitalier în manualul de istorie, dar care în viaţa reală îţi trage două după ceafă când întrebi cum ajungi de la Gară la Dristor. Oamenii chiar sunt săritori, relaxaţi şi zâmbesc mult. Şi fac foarte mult sport. E drept, câştigă bine şi îşi permit să mănânce micul dejun în oraş, să comande prânzul la birou şi seara după job să stea la cârciumă cu prietenii. De mai multe ori pe săptămână. Şi tot pun bani deoparte de vacanţe. Asta înseamnă şi că la ei găseşti o cafea bună chiar la fiecare pas. Un specialty coffe shop e ceva absolut firesc în peisajul lor urban.

Dar, mai multe despre asta într-un post viitor. 

Prima cafea băută a fost la cei de la Single O, care au fost și gazda concursului de anul acesta. La fel ca toți ceilalți localnici, ne-au primit cu aceeași căldură care, cred eu,  îi caracterizează ca naţie. 

O experiență

 

Anul acesta evenimentul s-a desfășurat pe parcursul a două zile. În prima zi ne-am adunat  toți la Single O, unde am baut cafea și ne-am cunoscut între noi. N-am stat mult la taclale, că în scurtă vreme ne-au urcat în autocare şi ne-au dus într-o locație pe malul oceanului unde organizatorii ne-au pregătit o zi deosebită. Un mic party cu aproximativ 100 de persoane, mâncare bună, bere, un DJ ce părea că se pricepe la a întreține atmosfera unei petreceri de zi și….un teren de lown bowling. Da, nici noi nu știam ce este lown bowl-ul. Cred că doar concurența din Australia avea habar, noi ceilalți crezând că e un fel de curling pe iarbă, bowling, sau orice altceva. Dar, cei de acolo au fost foarte îngăduitori și au încercat să ne învețe. Trebuie să recunosc că jocul ne-a prins destul de repede pe majoritatea, iar o parte din noi chiar ne-am încins. Spiritul competitiv. 

 

 

Un festival

Despre World Aeropress Championship aș putea spune că este un festival. Un festival la care se adună iubitori ai cafelei, amatori, profesioniști, curioși. Anul acesta toate cele 800 de bilete au fost vândute. Cei 25$ cred ca au fost o investiție bună:  bere gratis (locală, superbună), cafea prăjită de Single O și preparată la un Mod Bar, înghețata cu Pavlova îmi aduc aminte că a fost superbună, dar cred că au mai fost și alte bunătăți. Iar asta a fost doar sidedish-ul, felul principal fiind chiar spectacolul oferit de concurenții Aeropress, cei doi MC și juriu. 

Cam așa s-a văzut din public. Iar eu, fiind eliminat din etapa eliminatorie am avut ocazia să fiu în public alături de ceilalți eliminați și să ne alegem favoriți pentru care am scandat și pentru care ne-am bucurat atunci când au câștigat. 

Dar trebuie să recunosc că până acolo lucrurile au stat puțin altfel. 

Ziua concursului a fost cu totul deosebită. Începând cu drumul spre Commune, locația concursului, într-un autobuz care de la stație la stație se umplea cu alți competitori. Într-un oraș dintr-un alt capăt al lumii tu cunoști jumătate de autobuz. Asta nu mi se întâmplă nici în București 🙂 

 

Evenimentul a avut loc într-o locație mai neconvențională. O hală în care au fost pregătite toate cele necesare. Un etaj de cateva sute de metri pătrați a fost organizat ca sala de antranement pentru concurenți, dotat cu chiuvete, apă filtrată de Brita pentru cafea, snack-uri, sucuri și bere. Concursul propriu-zis a avut loc în hala de vis-a-vis, despărțită de o mică alee, alee unde a fost amenajat colțul de food, unde se pregăteau faimoșii hot dogi locali. În centrul ateției a fost bineînțeles scena. 6 pupitre pentru competitori, grupate câte 3, depsărțite de pupitrul juriului își așteptau concurenții ce intrau dintr-o cameră din spate, denumită backstage. Acolo se făceau ultimele pregătiri înainte de probă. 

 

 

Ajunși la locație, primirea a fost pe măsură. Ni s-a oferit kit-ul de participant și am fost îndrumați la locurile noastre rezervate pentru antrenament. Organizare brici, la secundă şi centimetru. Am ajuns la locul rezervat, unde pe o masă era un label cu România. O senzație plăcută. Poate că abia atunci am început să realizez că de fapt nu mai este vorba doar despre mine. Am început să realizez că reprezint România la un campionat mondial. De aici și până la momentul probei emoțiile au început să se intensifice. Și nu prea am emoții de obicei, dar de data asta m-au cuprins. Rău de tot. Dar, o lecţie învăţată.

 

 

 

 

Pentru concurs am primit o cafe prăjită de gazdă, Single O, o Kenya Kirinyaga Mugaya AA. Din punctul meu de vedere o cafea foarte bună, complexă, ce putea impresiona în multe feluri. Îmi pare rău că nu am reușit să încerc prea multe rețete ale concurenților, dar cred ca au fost multe cafele extraordinare. Mi-a plăcut și rețeta cu care am concurat. Notele de fructe roșii se îmbinau perfect cu cele de vanilie.  Dar, poate că am încercat să experimentez prea mult… Deh, supărările unuia eliminat mai devreme decât se gândea 😊

Concurenții eliminați au avut ocazia de a prepara rețeta lor pentru public într-un alt colț al spațiului. Un brew bar amenajat special pentru asta, care a avut un mare succes, invitații adunându-se pentru a gusta din rețetele participante. Am avut o experiență plăcută și acolo prin prisma interacțiunii cu cei prezenți. Mi s-a părut wow că acei oameni prezenți chiar erau curioși de rețete, am discutat cu ei, am schimbat păreri. Un public deosebit! Adică, australienii chiar iubesc o cafea bună şi vor să ştie totul despre ea.

O petrecere

Dacă i-ați următit pe cei de la World Aeropress Championship probabil că ați observat când spun ca vor încorona Câștigătorul printr-o petrecere. Să știți că s-au ținut de cuvânt! După ce s-a terminat euforia de la Commune, unde a avut loc concursul, ne-am mutat cu toții într-o altă locație, de data asta un loc unde se produce bere artizanală. Deci berea a luat locul cafelei 🙂 O petrecere cu oameni diferiti, veniti din 60 de tari din toata lumea. Ne-am bucurat, ne-am felicitat si ne-am distrat impreuna.

Am ratat podiumul, dar am câştigat o mega experienţă profesională şi de viaţă. Şi chiar dacă labelul cu România anul acesta n-a stat prea mult în ochii participanţilor, sigur cât a stat a stat cu plăcere şi pasiune.

+ There are no comments

Add yours